De ce avem nevoie de vise?

Recunosc...mai stiu despre mine ca sunt o fana a viselor in cea mai mare parte a acelora ce nu necesita in mod indispensabil somnul. Scuza este aceea ca zodia imi este favorabila. Nu stiu daca este bine, nu stiu daca este rau insa stiu ca atunci cand visez ma pierd printre mii de ganduri care mai de care mai indraznete, nebunatice, zurlii si uneori totul devine atat de real incat simt cu toata fiinta mea ca traiesc acolo, undeva...E placut. E placut sa evadezi din realitatea in care traiesti si sa poti sa "emigrezi" in lumea ta onirica in care simti ca viata nu inseamna altceva decat un sirag de intamplari fericite...e ca si cum ar fi micul tau colt de rai. Cred ca fiecare dintre noi are momente in care pur si simplu viseaza cu ochii deschisi la ceva, la cineva, undeva, oriunde si oricand. Si atunci cand o usa trantita, telefonul sau soneria te trezesc din visul tau magnific, e ca si cum ai ramas singur in desert. Te pierzi si iti dai seama dupa cateva secunde ca mai vrei sa visezi, ca mai vrei sa iti lasi imaginatia sa hoinareasca pe oriunde, ca e bine acolo unde tocmai ai fost si te intrebi de ce. De ce avem nevoie de vise? Raspunsul este in oricine. Cu totii stim de ce avem nevoie sa visam si cand e timpul sa o facem dar mai ales de ce...Raspunsul meu e unul: visele nu tradeaza si sunt singurele care iti mai raman atunci cand ramai faca nimic.

"Dreams are like the paints of a great artist. Your dreams are your paints, the world is your canvas. Believing, is the brush that converts your dreams into a masterpiece of reality.” (unknown)

Arta stradala

Un adevarat maestru in ale picturilor pe strazi, trotuare si alte asemenea, germanul Manfred Stader a venit si in tarisoara noastra draga si prospera pentru a-si etala talentul si a facut-o prin mall-urile din capitala.
Manfred Stader a studiat aceasta arta neobisnuita la faimoasa Scoala de Arta Stadel din Frankfurt, la inceputul anilor '80, si in scurta vreme a devenit unul dintre maestrii picturii stradale 3 D. Cele mai cunoscute lucrari ale sale au fost premiate la competitii internationale de anvergura si au fost utilizate in campanii publicitare.















Nici lucrarile artistului britanic Julian Beever nu sunt mai prejos:

Copacul fericirii

Am descoperit de curand copacul fericirii si cred ca, daca am putea sa urmam macar un sfert din ceea ce el "ne sfatuieste",am fi un pic mai fericiti...just try!


Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!

S-a terminat...

Nu stiu cand au trecut cei trei ani de facultate...ieri a fost oficial ultima mea zi in calitate de studenta iar azi...prima zi in care sunt somera. Stiu ca nu suna prea bine dar e un adevar. Imi imaginam ca ziua de ieri in care a avut loc cursul festiv sa fie o zi plina de emotii, entuziasm si chiar lacrimi insa mi-a ramas doar amintirea unor zambete si rasunetul unor voci de dascali intelepti a caror cuvinte au avut menirea de a ne incuraja si de a crede intr-un viitor.....intr-un viitor si atat. Rumoare, blitz-uri, rasete, agitatie...cam asta a insemnat ziua de ieri pentru mine. In calitate de "oferitoare de flori" stateam pe scena si ma uitam la colegii mei care tocmai au devenit "fosti colegi" si vedeam pe fetele unora un entuziasm debordant. Ma intrebam daca vine din bucuria de a termina sau din dorinta unui nou inceput. Poate ca ar fi trebuit sa vad dincolo de toate acestea si sa ma bucur de amploarea si insemnatatea evenimentului, sa nu iau in seama frustrarile unor colegi si sa las in urma invidia, egoismul si rautatea de care m-am lovit in toti acesti ani.
A fost o experienta si daca ar fi sa privesc doar partea buna a lucrurilor as putea spune chiar o experienta frumoasa in care mi-am impartasit bucuriile cu oameni care au vrut sa-mi impartaseasca bucuria, am plans alaturi de oameni care au plans impreuna cu mine si...m-am distrat cu oameni care au vrut sa se distreze cu mine.
Am avut vise...unele s-au spulberat, altele mi-au ramas si acum.

3 minute de..rock alternativ

Muzica e timp sonor

?

Nu stiu de ce mi-am facut blog, nu stiu cu ce imi va fi de folos si...nu stiu ce am sa scriu in el. Deocamdata tot ce stiu este ca imi plac nasturii, zarurile, chitarile si notele muzicale. Stiu ca mai am un pic si voi fi mare, stiu ca inca sunt "cea mica" pentru ai mei si stiu ca asa voi ramane pentru totdeauna. Stiu ca nu mi-e greu sa ma ridic din pat dimineata desi se intampla intotdeauna sa mai lenevesc cate putin, stiu ca sunt trista cand e vremea mohorata si zambesc mai mult in zilele cu soare, stiu ca visez urat daca adorm ingandurata si stiu ca…vreau sa ma trezesc din nou...